iia trece sursa foto
sursa: The Bucharest Lounge

Unul din obiceiurile tradiţionale ale poporului român a fost şi rămâne spălatul şi înălbitul rufelor la râu. Aceasta se făcea cu cenuşă sau săpun făcut în gospodărie şi cu instrumente rudimentare – o băncuţă de lemn, maiul tot din lemn, corfa unde se aduceau rufele şi care se ţinea curată, pentru că în ea se clăteau mai apoi.

Astăzi aproape am uitat de această modalitate de spălare a hainelor, tocmai pentru că avem la îndemână maşini de spălat automate, detergent, înălbitor, balsam. Nu mai avem timp, noi, oamenii moderni, şi suntem mereu prinşi în această alergătură nebună, deşi tehnologia a preluat mare parte din activităţile noastre casnice.

Totuşi, mai există femei care ne asigură că această modalitate încă este de actualitate: ea se transmite de la mamă la fiică, de la bunică la nepoată, prin poveşti sau prin vorbe care încep cu „maică, pe vremea mea…”

Proiectul pe care l-am demarat în mediul online, „IIA Călătoare“, propune salvarea şi păstrarea iilor în condiţii propice, purtarea lor şi mai ales, dragostea faţă de ele. Tocmai în acest scop mi-am dorit să cunosc şi modalitatea de spălare a iilor la râu, de înălbire a lor la soare, pe prundiş, de aerisire şi de parfumare cu miros de iarbă, de săpun de casă, de curat, aşa cum ştiu că făcea bunica.

ie 1
foto: The Bucharest Lounge

Cu dorinţa de a-mi păstra iile curate, de a reînvia un obicei aproape uitat, dar mai ales de a oferi un exemplu generaţiilor actuale, am lansat în mediul online un eveniment care se numeste „Spălatul IILOR la râu”. Întâlnirea va avea loc sâmbătă, în data de 9 Iulie 2016 la Pietrele lui Solomon, Braşov. Se doreşte a fi o întalnire demonstrativă în care readucem la viaţă tradiţia spălatului la râu. Învăţăm împreună cum se spală IILE la râu, cum utilizăm săpunul de casă şi uneltele specifice şi cum uscăm/albim iile pe prundiş. Participarea este gratuită şi destinată tuturor celor care doresc să cunoască modalitatea de a-şi curăţa şi întreţine iile, dar nu numai.

Sfaturi utile pentru spălarea iilor am primit de la doamna Maria Grancea, bibliotecar la Biblioteca Avrig, muzeograf la Muzeul Oraşului Avrig şi co-autor al unei enciclopedii istorico-culturale intitulată „Invitaţie în Tara Oltului şi Mărginimea Sibiului”:

foto:The Bucharest Lounge
foto:The Bucharest Lounge

„Tradițional iile se albesc la soare, se udă se pun la soare, se udă…, dar pe dos pentru a nu fi afectate broderiile. Iarna ele se albesc punându-le la uscat afară să înghețe. De aceea acum unii folosesc congelatorul, dar nu are aceeași eficiență. Uscarea afară are un efect benefic și aerul, chiar dacă e ger. Petele se scot pensulând locul cu apă oxigenată. Iile se îngălbenesc de stat în lăzi… ca și fetele care se ofilesc neiubite“.

Iile se spălau întotdeauna cu apă rece, se săpuneau puțin, dacă erau murdare și se lăsau câteva minute la soare, întinse pe „țelină” (iarbă) să se încălzească, se clăteau apoi și se repeta operația. Doar că la noi pânza pe care sunt cusute iile este mai plină și mai rezistentă. Femeile obișnuiau să spele atât vara cât și iarna cel puțin o dată pe sezon și iile care nu au fost purtate niciodată fiind păstrate pentru ceva anume: nuntă, deces, etc. Spălându-le evitau îngălbenirea lor și… „coacerea” – fragilizarea materialului. Spălatul se făcea ușor și obligatoriu uscate la aer, întoarse pe dos. De aceea le aveau tot timpul albe. (ANA BORCA)