• teofil 1. Să mergi la biserică în zilele de duminică şi sărbătoare.

Nu concep un creştin să nu meargă la biserică, şi mai ales un creştin ortodox să nu meargă la biserică în duminici şi sărbători, mai ales în duminici la Sfânta Liturghie. Două ceasuri pentru Dumnezeu, dacă cred în Dumnezeu, nu e prea mult. Şi dacă nu găseşti cele două ceasuri pentru Dumnezeu pe săptămână, să ştii că nu ai Dumnezeu. Să nu te mai numeri la credincioşi, că nu eşti credincios.

 

  • 2. Să te rogi dimineaţa, seara şi la masă.

Cine poate începe ziua fără Dumnezeu şi o poate sfârşi fără Dumnezeu, acela nu îşi dă seama de raportul lui cu Dumnezeu. Dacă crezi în Dumnezeu, să ştii că Dumnezeu nu poate fi neglijat. Dacă Îl neglijezi, să ştii că nu Îl ai.

 

  • 3. Să citeşti în fiecare zi două capitole din Noul Testament.

Ca să ţi se îmbogăţească mintea cu gânduri bune, pentru că mintea omului e ca o moară, zic părinţii, şi ce bagi pe moară aceea macină moara. Dacă bagi pe moară gânduri bune, bune macină, dacă bagi pe moară gânduri rele, rele macină. Şi atunci, ca să-ţi înmulţeşti gândurile bune, trebuie neapărat să ai un izvor de gânduri bune, pentru că zice Domnul Hristos că: „Din prisosinţa inimii grăieşte gura”, sau că: „Din inima omului purced gândurile cele rele”. Deci, întâi gândurile cele rele. Ca să purceadă gândurile cele bune trebuie să bagi în minte gânduri bune şi acestea se pot găsi în Noul Testament, în Biblie în general, în slujbele Bisericii, în cărţile de învăţături duhovniceşti, cum e Filocalia, Patericul şi alte cărţi cum ar fi „Războiul nevăzut”, „Paza celor cinci simţuri”.

 

  • 4. Să îţi păzeşti mintea de gândurile rele prin rugăciunea de toată vremea.

Paza minţii se face prin rugăciunea de toată vremea, adică prin repetarea rugăciunii „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!”. Se pot spune şi alte rugăciuni:

„Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi şi lumea Ta!”;

„Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie!”;

„Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu-i de-ajuns spre lauda minunilor Tale!”;

„Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt; Treime Sfântă, mărire Ţie!”;

„Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!”;

„Doamne, dă-ne mai multă credinţă!”.

Ne putem formula şi noi nişte rugăciuni pe care să le repetăm; important este să fie mintea angajată în rugăciune, ca să dispară gândurile care nu sunt potrivite cu rugăciunea, gândurile rele pentru că toate ale omului pornesc de la gândul omului, aşa că înmulţirea gândurilor bune este temei şi de cuvinte bune şi de fapte bune. Dacă ne disciplinăm mintea, ne disciplinăm şi viaţa.

 

  • 5. În zilele de post să mănânci mâncare de post.

În Biserica Ortodoxă toate sunt egale. Postul este obligatoriu, numai că nu-l pot face toţi, dar cei care nu pot să postească trebuie să ştie că nu îşi împlinesc o datorie şi trebuie să găsească modalitatea să facă altceva în loc de postul pe care nu-l pot ţine.

Postul este mai mult decât un regim alimentar, însă în principal cuprinde regimul alimentar. Nu se poate un post fără mâncare de post. Bineînţeles că postul este şi post de la toate lucrurile desfătătoare şi mai ales de la cele care nu se potrivesc cu ceea ce ştim noi că vrea Dumnezeu. Dar în principal e vorba de hrana pe care o folosim în fiecare zi. Postul ne ajută la disciplinarea trupului, la potolirea pornirilor de desfrânare, ne ajută în general la domolirea energiilor fizice şi ne ajută în acelaşi timp la încadrarea într-o disciplină a Bisericii. Cine posteşte e nădejde să facă şi alte lucruri bune, pe când cineva care nu posteşte nu-i sigur că se poate încadra la altceva dintr-o orânduială a Bisericii.

(Testamentul Părintelui Teofil, Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 34 – noiembrie 2009)