Cetatea Făgăraşului are străjeri!

După lebede, sala Tronului, sala Dietei, dar şi toate celelalte reabilitări si restaurări realizate în ultimii ani în Cetatea Făgăraşului pentru a-i determina pe turişti să aleagă zona noastră, de la 1 decembrie, edificiul istoric din oraşul nostru are o nouă atracţie: garda. Scopul constituirii gărzii este acela de a face din Cetatea Făgăraş unul din cele mai atractive obiective turistice ale României.

Cetatea, păzită de pedestraşi înarmaţi

Cetatea Făgăraşului este păzită, oficial, începând de marţi, 1 decembrie, de zece pedestraşi înarmaţi. Garda Cetăţii a fost constituită printr-o hotărâre a Consiliului Local Făgăraş, întrunit în şedinţa solemnă de Ziua României, în Sala Tronului din cetate. Străjerii din Garda castelului vor reprezenta un alt punct de atracţie pentru turiştii care vizitează Făgăraşul. Îmbrăcaţi în armuri de secol XVII, soldaţii vor desfăşura ceremonialul schimbului de gardă, în zilele de sâmbătă şi duminică, la ora 12.00.

Garda a fost constituită prin implicarea managerul Muzeului Ţării Făgăraşului, Elena Băjenaru. Unii dintre cei care compun astăzi garda sunt chiar foşti ofiţeri. Costumele au fost realizate la comandă, după schiţele din inventarele cetăţii, care reprezentau pedestraşii monumentului din Făgăraş. „E vital să reconstituim astfel de elemente de atracţie turistică. Sunt simboluri ale Făgăraşului. Garda cetăţii, temniţa din perioada comunistă, fecioara de fier, chiar şi lebedele de pe lac sunt elemente care fac parte din istoria cetăţii. Unele există deja, altele le vom împlini în anii următori”, a declarat Sorin Mănduc, primarul Făgăraşului.

După cetăţile din Alba Iulia şi Sighişoara, Făgăraşul devine astfel al treilea edificiu, din cele şapte cetăţi transilvane, care deţine o gardă de străjeri.

Din istoria cetăţii…

Este cunoscut faptul că, datorită sistemului defensiv bine pus la punct, cetatea Făgăraş nu a fost cucerită niciodată, prin forţa armelor, fiind identificate 15 asedii, din 1500 până în 1849. Decisiv pentru acest fapt au fost, pe lângă şanţul şi zidurile de apărare, şi soldaţii.

Un moment de început al constituirii gărzii cetăţii este greu de precizat. Fiind o cetate cu rol de apărare este de la sine înţeles că a existat, încă de la începuturi, o structura militară bine alcătuită şi organizată. „Secolele XV-XVI ne-au lăsat puţine informaţii despre organizarea militară a fortificaţiei. Ştim doar că de problemele militare, de apărare ale cetăţii se ocupa pârcălabul, iar primul pârcălab nominalizat este Phillipus, la 1519. Însă, Paul Tomory este amintit la 1511 drept castelan şi pârcălab al cetăţii, aceasta fiind cea mai veche menţiune documentară despre demnitarii cetăţii. Iar faptul că în prima jumătate a secolului al XVI-lea aici a fost o turnătorie de tunuri (ulterior mutată la Alba Iulia) arată importanţa care i-a fost acordată apărării cetăţii de către voievozii Transilvaniei“, ne-a declarat Elena Băjenaru, directorul Muzeului „Valer Literat“.

În secolul al XVII-lea, secol căruia îi aparţine şi reconstituirea echipamentului actual al gărzii, cele patru inventare militare ale cetăţii ne dau informaţii despre modul cum era organizată apărarea cetăţii – de la numărul de tunuri până la numărul de gloanţe sau ghiulele. Principala forţă militară a cetăţii, în acest secol, au reprezentat-o drabanţii, soldaţi germani plătiţi, care erau organizaţi în decurii şi care formau oastea de pază (praesidium).

Reguli stricte pentru deschiderea şi închiderea porţii

Pentru conturarea unei imagini cât mai clare asupra modului cum era organizată, din punct de vedere militar, apărarea cetăţii, de un real folos sunt şi instrucţiunile pentru buna funcţionare a cetăţii, pe care principesele Transilvaniei le dădeau părcălabilor şi căpitanilor. Cele mai interesante sunt instrucţiunile stricte pe care principesa Anna Bornemisza le da pârcălabului Sigismund Boer de Făgăraş şi căpitanului cetăţii, în 1675, cu privire la deschiderea şi închiderea porţii Cetăţii Făgăraş. „Porţile se deschid dimineaţa, după răsăritul soarelui şi se închid seara, înainte de apusul lui, cu mulţumiri lui Dumnezeu şi cu rugăciuni. Deschiderea şi închiderea să se facă sub arme şi în bătaie de tobă. Ele (porţile) trebuie  ţinute sub pază cu pedestraşi înarmaţi. În timp ce principesa lipseşte, pârcălabul cetăţii să nu lase să între, nici prezentă fiind, să nu îngăduie fără ştirea lui sau a căpitanului, necunoscuţi sau suspecţi. La poarta cetăţii va rândui 30 de străji curajoase şi tari, bine înarmate, care să fie bine cercetate, printre ei să nu fie trădători, sperjuri sau hoţi. Căpitanul cetăţii să aşeze soldaţii la locurile lor, să le cerceteze, să le supravegheze ziua sau noaptea. Bastioanele cetăţii să le ţină curate, să rânduiască permanent zece soldaţi de pază, să repartizeze artilerie şi pulbere pentru fiecare. Pentru zidurile de apărare şi şanţul cetăţii să rânduiască alţi 10 pedeştri, la nevoie chiar mai mulţi, cu un decurion care să îi inspecteze şi să îi ţină în viguroasă disciplină“.

Aceste rânduieli punctuale au făcut ca Cetatea Făgăraş să fie una din cele mai bine apărate fortificaţii ale Transilvaniei, iar în următoarele două secole şi jumătate, cât a funcţionat ca şi garnizoană militară, şi-a îndeplinit cu brio misiunea de fortăreaţă de neînvins.