Bucuria împlinirii la Şoarş


12068971_738244436304854_4600445708233033375_oDin dragoste pentru copii, din pasiune pentru frumos şi din dorinţa de comuniune, s-a născut, la Șoars, un mic proiect pe care organizatorii, parohul satului împreună cu preoteasa, l-au numit „şcoala de vară”. Şi acesta a fost doar începutul, pentru că în jurul acestui proiect sunt organizate frecvent fel de fel de activităţi cu scop educativ şi cultural pentru micuţii din localitate.

Primul pas spre o legătură de suflet

Şcoala de vara a debutat la Şoarş în vara anului 2014 cu un program de pictură de icoane pe sticlă care a avut expoziţia de sărbătoarea hramului bisericii „Adormirea Maicii Domnului”. La acest proiect s-au alăturat copiii din sat cu vârste între 7 şi 15 ani. Acum, sunt în jur de 20 de copii care participă, de două ori pe săptămână,  la diferite ateliere organizate de preotul şi preoteasa din sat. Astfel, aceştia învaţă să picteze icoane pe sticlă, cântă, recită, dar învaţă şi să fie mai buni şi darnici şi, mai ales să facă totul spre bucuria aproapelui.

„După acest prin pas, al şcolii de vară, au urmat întâlniri catehetice, plimbări cu bicicletă şi cu rolele, ieşiri pe deal, toate acestea cu rolul de a ne cunoaşte, de a ne împrieteni şi de a formă un grup activ în parohie. Scopul a fost atins, drept dovadă stând faptul că copiii şi-au exprimat dorinţa continuării activităţilor şcolii de vară“, ne-a povestit pr. Ciprian Adomnicăi, parohul Bisericii din Şoarş.

Pentru un iubitor de pictură, un grup de copii cu pensulele în mână, dornici să picteze, e cea mai frumoasă privelişte. Ei iubesc să picteze, ei vor să devină mai buni şi vor să continue să picteze.

„De fiecare dată când începem un nou program îi întrebăm pe copii: „ce propuneţi să facem?” şi ei răspund în cor: „să pictăm!”. Pe noi, dragostea lor pentru pictură ne încurajează, ne bucură şi ne răsplăteşte în acelaşi timp.

Întâlnirile noastre sunt pline de bucurie: povestim ce-am mai făcut pe la şcoală, ce mai pictam în timpul liber, experienţe personale – amuzante sau nu, ne sfătuim, ne facem planuri pentru viitor şi încercăm să găsim soluţii preocupărilor noastre. De pictat, pictăm cu seriozitate şi responsabilitate. Fiecare întâlnire începe cu o rugăciune; avem după-amieze când mergem pe deal cu pături, mingi şi jocuri, să respirăm bucuria timpului liber în liniştea naturii. Fructificăm fiecare întâlnire pentru a aborda teme duhovniceşti, dar şi probleme actuale, toate acestea din dorinţa de a-i ajută pe copii să se simtă ca într-o familie“, a mai spus preotul paroh.

Jocuri şi concursuri pentru dezvoltarea spiritului de echipă
12029717_727981413997823_380268785395891972_oPe lângă activităţile din atelierul de pictură sau cele desfăşurate în aer liber, copiii au avut ocazia să participe la un concurs al cărui principal scop a fost dezvoltarea spiritului de echipa.

„Am organizat un concurs pe care l-am numit „Ortodoxia copiilor”, în cadrul căruia 10 copii cu vârste între 10 şi 15 ani, împărţiţi pe două echipe au avut de răspuns la diferite întrebări având ca tematică: naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, Buna Vestire şi Naşterea Domnului, precum şi câteva rugăciuni. Copiii au dovedit receptivitate şi interes pentru tema propusă; au răspuns corect şi au „luptat” pentru locul I. Medaliaţi cu toţii, cu „aur” şi „argint” copiii au fost foarte fericiţi, întrucât, pentru majoritatea acestea au fost primele medalii din viaţă lor. Pe lângă medalii copiii au primit şi câte un joc dar şi un important impuls – credem noi – pentru căutarea frumosului şi cultivarea spiritului de echipa. Ne place să-i vedem fericiţi, ne bucurăm că, fără să ştie cum şi în ce măsură vor fi răsplătiţi, ei au muncit cu sârguinţă  şi au luat totul în serios cu drag şi cu pasiune. Mulţumirea noastră, a organizatorilor, vine din râvnă şi pasiunea copiilor pentru bine şi frumos, din zâmbetele lor şi din nerăbdarea cu care aşteaptă o nouă activitate. Mulţumirea lor, vine din recunoaşterea şi aprecierea întregii comunităţi care, de fiecare dată i-au privit şi ascultat cu ochii în lacrimi şi s-au bucurat pe deplin de toate realizările, dar şi din modestele recompense pe care le primesc la sfârşitul activităţilor.“ a adăugat preoteasa Felicia Adomnicăi.

Astfel de proiecte realizate din suflet pentru suflet sunt demne de toată stimă şi respectul. Sunt oameni care doar din simplă motivaţie de a-i vedea fericiţi pe cei din jur, aleg să-și dedice timpul liber acestor activități iar lista cu astfel de oameni este lungă și în Țara Făgărașului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.